228

am incercat si eu....am deschis prima carte de pe birou..nichita stanescu, pagina 228
poezia FEDING...

Ah, cît de fericiţi am fost noi doi,
ba nu, noi niciodată n-am fost fericiţi,
dar vino tu, dansează-mi peste mîini,
dansează-mi peste pălmile pe care ţi le ţin
întinse!

Cal potcovit, să-mi rupi falangele...
îmi rupi falangele
cal potcovit

Dar cine alta se azvîrle-n sus
ca jetul cel de apă a fîntînii?
Şi rugineşti, o rugineşti...

Tu ai putea să frîngi din zbor
chiar vulturul...
şi nu te saturi, nu te saturi,
ţi-e gura roşie de pene
de-nsîngerate pene
Tu nu te saturi, nu!

Mai bine dormi pe umărul meu drept
copil suav şi obosit.
Ah, dinţii tăi de şobolan flămînd
rupînd clavicula acestei ore...

Du-te, stinge-te, şterge-te!
Sau mai bine vino, lasă-mă
să-ţi ling eu lacrima...
Otrava lacrimii abjectă, mincinoasă
atît de sinceră...
Ah, cît de fericiţi am fost noi doi...
ba nu, noi niciodată n-am fost fericiţi.