Plesu si invatamantul

"Scoala romaneasca nu mai produce oa­meni competenti. Bacalaureatul ge­ne­reaza scandal in fiecare an. Ce san­se sunt ca acest invatamant, care se de­gradeaza, sa produca cercetatori com­petenti? Produce cateva varfuri, care pleaca la Paris, la Oxford, in SUA si binevoiesc sa se intoarca si cu ei sa tinem vie cat de cat flacara cercetarii?"

"Aveti dreptate. Si eu ma mir ori de cate ori vad tineri reusiti - ceea ce mi se in­­­tampla an de an la New Europe Col­lege -, fiindca nu inteleg cum s-au format. Eu stiu pertinentamente ca sistemul de inva­ta­mant la noi este extrem de precar, dar constat ca acest sistem precar produce sau lasa posibilitatea unora sa se for­me­ze in conditii exceptionale. Nu-mi ramane decat sa spun ceea ce ne spunea de multe ori Constantin Noica, inainte de ‘89: in materie de stiinte umaniste, orice om bine asezat e de fapt un autodidact. Trebuie sa contam pe autodidacti in Ro­ma­nia. Prin autodidact inteleg un ins care are puterea, disciplina interioara, tenaci­ta­tea de a face de unul singur, doar cu lec­turi abundente si bine conduse, ceea ce in mod normal trebuia sa faca sistemul. Asta e una dintre definitiile tranzitiei (iar la noi tranzitia e seculara...): tranzitia este o perioada in care tot ce se face se face, daca nu impotriva sistemului, in orice caz independent de sistem. Cu cat vor fi mai multi oameni care vor putea obtine rezul­ta­te fara sprijinul sistemului, cu atat lucru­ri­le vor merge mai bine. Sigur ca asta nu e o situatie pe care sa ti-o doresti eter­ni­za­ta, normal e ca sistemul sa puna uma­rul, dar deocamdata, la noi, numai cei care isi dobandesc o anumita autonomie inauntrul sistemului pot functiona.

Vorbeam de criza invatamantului. Aici e vorba de o criza complicata, multicolora, pentru ca e criza simultana a mai multor in­stitutii. Avem criza romaneasca a siste­mu­lui de invatamant, dar avem si o criza europeana. In Germania se discuta de ani de zile despre o necesara reorga­ni­za­re a invatamantului universitar. A existat, mai intai, prevalenta unei ideologii antieli­tis­te, dar, de curand, tema elitelor si a ne­cesitatii lor a reaparut. Vreau sa spun ca in toata lumea problema formarii tinerilor e o problema acuta. Dar nu e vorba numai de o globalizare a crizei, in care noi ve­nim, fireste, cu particularitati, cu origina­li­tati greu de prevazut si de anticipat, e vorba si de criza unor institutii adiacente. Exista o criza a familiei, o criza a cartii si a lecturii in general. Exista o criza a pro­fe­sorilor. Daca as avea putere, eu m-as gandi la o reevaluare riguroasa a tuturor pro­fesorilor din invatamantul secundar din Romania. Ar trebui vazut cine-i invata pe copii pana in clasa a XII-a. Am intalnit exemplare numeroase carora nu le-as da sa-mi educe nici pisica. Or, daca profe­so­rii nu arata bine... Eu stiu ca toti sunt prost platiti, ca poti gasi o mie de argu­men­te care sa justifice precaritatea insti­tu­tiei, dar totusi suntem intr-un moment de confuzie a autoritatilor si a compe­ten­telor care nu poate duce la ceva bun. Deci, criza cartii, criza lecturii, criza profe­so­rilor, criza familiei, as spune si criza ambiantei. Eu nu mai am senzatia, in Romania, cand ma misc pe strada sau cand ma duc la restaurant sau cand ma uit la televizor, ca ma aflu intr-un mediu cultivat. Ma aflu mai curand intr-un mediu flasc, de o vesela lejeritate. Elitele sunt bestelite nonstop, de cate ori se iveste oca­zia. Romania e o tara in care elitele au un statut suspect si sunt trecute ime­diat la index, o tara in care ambianta ge­nerala este una a dezinvolturii ignare, a unei "spontaneitati" devenite ideologie la moda. "Autenticitate", "sa lasam fasoa­ne­le" - asta e deviza generatiilor mai noi si a tarii uneori. Pe un asemenea fundal, nu putem spera sa facem o reforma reala a in­­vatamantului. Asta trebuie gandita pe ter­men lung, trebuie sa ne gandim ce vrem sa obtinem in urmatorii 30 de ani, pe ce punem accentele. Exista si un dezechi­li­bru al profesiunilor la noi. Trend-ul a ajuns sa decida vocatiile. Imi spunea cine­va ca la Facultatea de Sociologie, de pilda, exista 1.000 de tineri inscrisi la mas­te­rat, masterat platit, asa incat aia nu mai stiu ce sa faca cu banii; motivul este ca pro­fesia de sociolog - ca si profesia de ana­list politic - a devenit inflationara. Ori­ce tanar vrea sa ajunga analist politic sau sociolog. In schimb, avem tot mai putini ingineri, ceea ce poate sa fie dramatic in­­tr-o tara care se afla intr-un proces de con­structie. Nu mai vorbesc de alte mese­rii. Exista meserii intregi care sunt sub­mi­na­te. Istoria artei este o meserie muri­bun­da in Romania. Exista inca o sectie de istoria artei la Academia de Arte Fru­moa­se, dar nu mai ai sentimentul ca aceas­ta disciplina e cu adevarat vie si ira­dianta. Nu mai vorbesc de filologia cla­si­ca, de arheologie etc. Sunt multe dome­nii care au un aer somnolent, disparent, ceea ce e descurajant."

interviu realizat de Armand Gosu
ANUL XV (959) (22 iulie 2008 - 28 iulie 2008)
revista 22.