Si totul era nou, totul era otel-un soare de otel, copacii din otel, oameni de otel. Dar deodata un nebun a slobozit focul si totul piere din nou....
A distruge rapid cativa este mai bine decat a da celor mai multi ocazii de a se distruge singuri? Si apoi degenerare si asa mai departe. Asa este -pana la indecenta.
Buze insuportabil de dulci ( banuiesc ca era gustul lichiorului) si o inghititura de otrava a fost turnata in interiorul meu-apoi mai mult si mai mult...M-am desprins de pamant si, ca o planeta separata, rotindu-ma nebuneste m-am avantat in jos, in jos pe o orbita necunoscuta, necalculata.
Nu mi s-a mai intamplat niciodata inainte, dar asta e ceea ce s-a petrecut : noi toti, cei de pe pamant, mergem tot timpul pe deasupra unei mari purpurii de flacari, ascunsa acolo dedesubt, in adancul pamantului. Nu ne gandim niciodata la lucrul acesta. Dar daca crusta subtire de sub picioarele nostre s-ar transforma in gheata si am putea sa vedem. Eu am devenit sticla . Am vazut-in interiorul meu.
Nu. Punct. toate acestea sunt niste prostii, toate aceste senzatii absurde nu sunt altceva decat delir, rezultatul otravirii. Otravire cu ce? Cu o inghititura de venin verde? Nu conteaza. Scriu toate acestea ca sa arat cum ciudata ratiune omeneasca , atat de taioasa si de precisa poate fi atat de mult tulburata si aruncata in neant...
.... si sa guste din libertate , el, sarpele veninos....---------> Evgheni Zamiatin 'NOI'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu